Natiunea MMA

Lectia K-1 WGP 2010 pentru luptatorii romani - Importanta pregatirii cu un Maestru adevarat
03/10/2010

Gianfranco Montaguti

Primul roman din istorie care a reusit sa intre in Final 8 a K-1, Daniel Ghita, a luptat cu un adevarat spirit de razboinici din vremea samurailor.

Nu trebuie si nu vrem sa diminuam meritul lui Daniel in aceasta reusita, dar trebuie sa multumim si adevaratilor "creatori" al acestei victorii, maestrilor olandezi care de peste un an de zile il pregatesc pe luptatorul bucurestean. Lor le datoreaza si Daniel acest succes, lor li se datoreaza modul in care Ghita a dominat si castigat lupta cu Eroll Zimmerma.

In mai toate comentariile mele de la luptele lui Daniel, aici pe natiuneaMMA.ro, am scris mereu ca stilul sau de lupta a inceput sa se schimbe in bine. Nu e prima data cand maestrii olandezi construiesc luptatori de elita. La inceputul anilor '90, elevii lui Jan Wessel dominau scena mondiala la categoria grea in toate oraganizatiile internationale de arte martiale. Acesti maestrii au reusit sa transforme un luptator foarte orgolios si nu foarte bine pregatit fizic (sa nu uitam ca in primele lupte Ghita nu avea nici macar carne ca lumea pe el, nu avea un plan de lupta si nu se folosea cum trebuie de forta sa musculara) dar cu calitati ascunse, intr-un luptator complet. Un luptator cu o tehnica de box total schimbata la executarea loviturilor, foarte atent si concentrat atat tactic cat si strategic.

Ghita are acum un arsenal letal complet, dar parerea mea personala e ca mai are de muncit la imbunatatirea loviturilor circulare de picior. Daniel loveste bine cu tibia, dar nu isi foloseste corect rotatia pe piciorul de baza, si nu foloseste soldul asa cum ar trebui atunci cand loveste, si din aceste cauza lovitura nu produce pagubele pe care ar trebui sa le faca. Daca reuseste sa asimileze invatamintele maestrilor sai, sunt sigur ca aceasta lovitrura, la dimensiunile si forta sa, va deveni cu adevarat devastatoare.

Sunt fericit ca am gresit predictia mea de zilele trecute in ceea ce il priveste pe Daniel. Sunt fericit pentru ca sper ca aceasta reusita sa fie benefica pentru miscarea sportiva din tara noastra, pentru kickboxul si muay thaiul din Romania.

Overeem nu a avut nici o mila pentru adversarul sau din Australia. Edwards a incercat sa isi impuna ritmul si stilul de lupta, cu combinatii frumoase de brat-picior, dar Alistair a reusit sa citeasca cu usurinta tactica lui, a scurtat rapid distanta de lupta si a raspuns cu doua knock-downuri si in cele din urma cu lovitura de gratie. Overeem confirma cu acest rezultat ca este unul dintre favoritii la castigarea titlului K-1 de anul acesta.

Maeda e un luptator foarte amuzant de privit, dar si foarte tehnic atat la box cat si la loviturile de picior. E foarte bine pregatit de Maestrii sai la strategia de miscare in ring, reusind sa controleze pasul luptei si distanta de angajament. El lupta intr-un stil asemanator boxului sud-american, loveste precis dupa ce a ochit cu atentie adversarul, fuge milimetric dupa care revine si schimba constant unghiurile de lovire, aducand totodata alte combinatii de brat-picior in mix. Aceasta strategie ii obliga pe adversarii sai sa il urmareasca continuu in ring, dar de multe ori fara rezultate. El are capacitatea excelenta de a controla propria rezistenta fizica, denotand o pregatire foarte bine conceputa.

Le Banner, care mi s-a parut revigorat de pregatirea la Chakuriki Gym cu Marele Maestru Thom Harinck, nu a meritat alegerea de a iesi din ring la anuntarea Extra-Roundului. Dupa parerea mea, lupta trebuia castigata de Maeda, care a lovit mult mai precis si mai incisiv decat Jerome. Dar comportamentul francezului nu este deloc pe masura numelui sau, a prestatiei din ring si a spiritului artelor martiale, si aduce prejudicii de imagine acestui sport. Ar trebui sa fie sanctionat si amendat pentru reactia sa. Daca nu poate accepta deciziile arbitrilor, atunci mai bine sa lupte fara arbitrii sau sa nu mai lupte deloc.

Peter Aerts are sapte vieti, ca pisica.

E greu sa il definesti pe "The Lumberjack". Ultimul elev inca in activitate al regretatului Jan Plass, decedat recent, continua sa se imbunatateasca si sa isi imbunatateaasca propriul palmares in K-1.

Teixeira mi s-a parut prea retrat, parca timorat de renumele adversarului sau din ring. Nu a stiut sa fie mai incisiv in momente in care poate ar fi reusit sa darame rezistanta lui Aerts. Parerea mea e ca a gresit atunci cand l-a lasat pe Aerts sa impuna ritmul de lupta si sa isi reincarce bateriile atunci cand a avut nevoie si sa merite calificarea in Finala.

Lupta lui Semmy Schilt cu Gerges, un egiptean din scoala lui Thom Harinck, mi s-a parut foarte plictisitor, aproape ca am adormit privindu-l. Semmy a meritat victoria pentru ca Hesdy nu a riscat mai nimic in lupta asta, parand parca sa vrea sa termina lupta mai mult decat sa isi doreasca victoria. Egipteanul mi s-a parut timid, putin convins de propriile forte, inghitind continuu jab-ul lui Schilt, de la inceputul pana la sfarsitul luptei. Semmy ramane astfel unul dintre cei mai mari favoriti la castigarea titlului.

Tyrone Spong vs Ray Sefo a fost o lupta placuta, plina de intensitate si foarte tehnica, exact asa cum am preconizat ca va fi in comentariul anterior al acestei gale. Atunci preferinta mea era pentru Ray Sefo, pentru ca nu credeam ca Spong poate arata atata personalitate intr-o lupta de la acest nivel. Cu toate astea, chiar personalitatea este adesea o arma decisiva in sporturile de contact. Cand tehnica este egala la cei doi adversari, capacitatea de a pune mai mult efort, de a domina psihic lupta, poate sa incline verdictul de partea unui dintre adversari. Tyrone Spong este, dupa parerea mea, o mina neexplorata, iar meciul perfect pentru el ar i impotriva lui Aerts in marea Finala.

Turcul de la scoala olandeza Golden Glory, Gokan Saki, este, cred eu, un posibil adversar foarte periculos pentru Daniel Ghita, dupa ce si-a arata valoarea demolandu-l cu usurinta pe castigatorul K-1 Bucharest, Freddy Kemayo. Ba mai mult, el este un adversar foarte periculos pentru oricine a ajuns in Finala. O lupta intre el si Overeem ar fi teribil de interesanta.

Raul Catinas vs Mighty Mo....doar daca Mo dormea in ring avea Raul o sansa. Ieri dimineata americano-samoanul a aratat ca in Romania a luptat in regim redus de efort. Nu trebuie insa ignorat faptul ca Raul nu se poate ridica, inca, la nivelul tehnico-tactic al lui Sebi Ciobanu si ca mai are mult de lucru la aceste capitole. Nu poate si nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe puternica sa lovitura de croseu. II lipsesc inca multe tehnici de baza pentru a putea construi capacitatea sa de a gestiona o lupta. Aici devine foarte evidenta pregatirea cu un Maestru de inalta calificare. Nu trebuie sa ne lasam pacaliti de faptul ca s-a pregatit cateva saptamani in Olanda si ca in coltul sau a stat un olandez. Nu e absolut necesar ca sa ai un antrenor din scoala olandeza pentru a deveni campion, si nu toti antrenorii din Olanda sunt foarte buni. Nu este steagul care face diferenta, este pregatirea profesionala a Maestrului respectiv, si pentru asta nu cred ca trebuie sa mearga pana in Tara Lalelelor.

Cand am crescut tehnic in anii '70, in box, antrenat de fratii Bellini, mi se spunea mereu ca nu exista elevi slabi, sau incapabili. Exista doar antrenori slabi sau ne calificati.

Au trecut de atunci aproape 40 de ani, un timp indelungat, dar acest concept este inca in vigoare. Nu e vina lui ca nu s-a ridicat la nivelul asteptat in asa o competitie majora, de vina e pregatirea incorecta. Parerea mea e ca Raul era bine pregatit de Maestru Dragan, de la Lugoj. Ce s-a intamplat de nu mai il are langa el?




magazin de tricouri mma k1 fight rei fight club - club de mma mures mma fan troops - articole sportive clubul sportiv one heart brasov real combat fight club

home    despre    istoric mma    clasamente luptatori    mma in romania    video    stiri    forum    contact    site map
web design softconcept    electronic components    pizzerie mures   

Copyright © 2009-2012 Natiunea MMA